reescont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REESCÓNT, reesconturi, s. n. (
Fin.) Faptul de
a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din
fr. réescompte.reescont (Dicționar de neologisme, 1986)REESCÓNT s.n. (
Fin.) Scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. [Pron.
re-es-. / < fr.
réescompte].
reescont (Marele dicționar de neologisme, 2000)REESCÓNT s. n. scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. (< fr.
réescompte)
reescont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reescónt s. n.,
pl. reescónturireescont (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REESCÓNT, reesconturi, s. n. (
Fin.) Faptul de
a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. — Din
fr. réescompte.