reeduca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REEDUCÁ, reedúc, vb. I.
Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din
fr. rééduquer.reeduca (Dicționar de neologisme, 1986)REEDUCÁ vb. I. tr. 1. A reface educația greșită (morală și politică) a cuiva.
2. (
Med.) A deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă. ♦ A deprinde un organ să lucreze din nou. [P.i.
reedúc. / cf. fr.
rééduquer].
reeduca (Marele dicționar de neologisme, 2000)REEDUCÁ vb. tr. 1. a reface educația (greșită) a cuiva. 2. (med.) a deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă; a deprinde un organ să lucreze din nou. (< fr.
rééduquer)
reeduca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reeducá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reedúcăreeduca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REEDUCÁ, reedúc, vb. I.
Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). — Din
fr. réeduquer.