redispărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDISPĂREÁ, redispár, vb. II.
Intranz. (Rar) A dispărea din nou. –
Re1- +
dispărea.redispărea (Dicționar de neologisme, 1986)REDISPĂREÁ vb. II. intr. (
Rar) A dispărea din nou, a pieri dinaintea ochilor. [<
re- +
dispărea].
redispărea (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDISPĂREÁ vb. intr. a dispărea din nou. (< re
1- + dispărea)
redispărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redispăreá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. redispár, 1
pl. redispărém; conj. prez. 3
să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărútredispărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDISPĂREÁ, redispár,
vb. II.
Intranz. (Rar) A dispărea din nou. —
Pref. re- +
dispărea.