redhibițiune - explicat in DEX

redhibițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

redhibițiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REDHIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.

redhibițiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDHIBIȚIÚNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition)

redhibițiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redhibițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] — Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.