redhibitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (
Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din
lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.redhibitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)REDHIBITÓRIU, -IE adj. v.
redibitoriu.redhibitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat.
redhibitorius, fr.
rédhibitoire)
redhibitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redhibitóriu [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și
f. redhibitórii