recăl (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)récăl (récăle), s. n. – (
Trans.) Haină, vestă.
Germ. Röcklein, prin intermediul
săs. röckli (Scriban),
mag. rékli (Candrea),
cf. sb. rekla.recăl (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RÉCĂL, recăle, s. n. (
Reg.) Haină scurtă (bărbătească) de postav; vestă. –
Magh. rekli.recăl (Dicționaru limbii românești, 1939)récăl n., pl.
e (sas.
röckli, germ.
röcklein, surtucel, de unde și ung.
rekli. V.
rochie).
Trans. Surtuc gros femeĭesc purtat în loc de cojoc.