recâștiga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I.
Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. –
Re1 +
câștiga.recâștiga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recâștigá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recâștígărecâștigà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recâștigà v. a câștiga ceeace pierduse.
recâștiga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I.
Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. —
Pref. re- +
câștiga.