recurba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECURBÁ, recurbez, vb. I.
Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din
fr. recourber.recurba (Dicționar de neologisme, 1986)RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr.
recourber].
recurba (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr.
recourber)
recurba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recurbá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recurbeázărecurba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECURBÁ, recurbez,
vb. I.
Tranz. A curba, a îndoi din nou. — Din
fr. recourber.recurbà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recurbà v. a încovoia la margine.