recuperare - explicat in DEX

recuperare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

recuperare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECUPERÁRE s.f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație prin care e folosită o cantitate de material sau de energie care în mod obișnuit se pierde. [< recupera].

recuperare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RECUPERÁRE (‹recupera) s. f. 1. Acțiunea de a recupera. ◊ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de producție și de circulație ale unei unități economice prin încasarea prețului mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ♦ (TEHN.) Folosirea parțială sau totală a deșeurilor rezultate din prelucrări sau a energiei disipate într-o instalație de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. căldurii din gazele de ardere). ♦ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sondă a unei cantități de țiței care a fost introdusă pentru „pornirea” unei sonde (prin metoda circulației de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de măsuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea și a obține o contribuție firească de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

recuperare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuperare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. — V. recupera.