recreanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (
Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [
Pr.:
-cre-an-] – Din
fr. récréance.recreanță (Dicționar de neologisme, 1986)RECREÁNȚĂ s.f. (
Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pron.
-cre-an-. / < fr.
récréance].
recreanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECREÁNȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr.
récréance)
recreanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recreánță (re-cre-an-) s. f.,
g.-d. art. recreánței; pl. recreánțerecreanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (
Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [
Pr.: -
cre-an-] — Din
fr. récreance.