reconducție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONDÚCȚIE, reconducții, s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din
fr. reconduction.reconducție (Dicționar de neologisme, 1986)RECONDÚCȚIE s.f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. [Gen.
-iei. / < fr.
reconduction].
reconducție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONDÚCȚIE s. f. reînnoire a unui contract, a unei convenții. (< fr.
reconduction)
reconducție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recondúcție (-ți-e) s. f.,
art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcțieireconducție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. — Din
fr. reconduction.