recolta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOLTÁ, recoltez, vb. I.
Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊
Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦
Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat.
2. (
Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din
fr. récolter.recolta (Dicționar de neologisme, 1986)RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (
Fig.) A culege.
2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr.
récolter].
recolta (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr.
récolter)
recolta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recoltá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recolteázărecolta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOLTÁ, recoltez, vb. I.
Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊
Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦
Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat.
2. (
Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. — Din
fr. récolter.recoltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recoltà v. a face recoltă.