recoltà - explicat in DEX

recolta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

recolta (Dicționar de neologisme, 1986)
RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].

recolta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)

recolta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recolta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. — Din fr. récolter.

recoltà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recoltà v. a face recoltă.