reciclare - explicat in DEX

reciclare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. – V. recicla.

reciclare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECICLÁRE s.f. Organizarea de cursuri de completare a cunoștințelor (pentru cadre didactice, ingineri, medici etc.) cu ultimele achiziții ale științei și tehnicii. [< recicla].

reciclare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECICLÁRE s. f. 1. formă de perfecționare profesională a cadrelor, organizată periodic, prin cursuri de completare a cunoștințelor în scopul adaptării la progresul științific-industrial. 2. (tehn.) acțiunea de a introduce în circuit unele materiale care deja au suferit o transformare incompletă, printr-o singură trecere prin procesul de prelucrare. (< recicla)

reciclare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

reciclare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. — V. recicla.