recapitula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I.
Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare;
p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din
fr. récapituler.recapitula (Dicționar de neologisme, 1986)RECAPITULÁ vb. I. tr. A reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, ale unei chestiuni etc.; (
p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a enumera. [< fr.
récapituler].
recapitula (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECAPITULÁ vb. tr. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ◊ a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior. (< fr.
récapituler)
recapitula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recapitulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recapituleázărecapitula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I.
Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare;
p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). — Din
fr. récapituler.recapitulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recapitulà v. a rezuma pe scurt.