recântări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) cântări din nou. –
Re +
cântări.recântări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recântărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. recântărésc, imperf. 3
sg. recântăreá; conj. prez. 3
să recântăreáscărecântări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) cântări din nou.—
Pref. re- +
cântări.