reasigurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de
a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [
Pr.:
re-a-] –
V. reasigura.reasigurare (Dicționar de neologisme, 1986)REASIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate; sumă depusă pentru această operație. [<
reasigura].
reasigurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)REASIGURÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) reasigura. ◊ operație prin care o societate de asigurări transferă parțial sau integral riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăți de asigurare. 2. sumă depusă pentru reasigurare (1). (< reasigura)
reasigurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reasiguráre (re-a-) s. f.,
g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắrireasigurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de
a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [
Pr.:
re-a-] —
V. reasigura.