reasigura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REASIGURÁ, reasígur, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
asigura (după
fr. réassurer).
reasigura (Dicționar de neologisme, 1986)REASIGURÁ vb. I. tr. A asigura din nou; a reînnoi o asigurare. [P.i.
reasígur. / cf. it.
riassicurare, fr.
réassurer].
reasigura (Marele dicționar de neologisme, 2000)REASIGURÁ vb. tr., refl. a (se) asigura din nou; a reînnoi o asigurare. (după fr.
réassurer)
reasigura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reasigurá (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 3
reasígurăreasigura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REASIGURÁ, reasigur, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
asigura (după
fr. réassurer).