reagravare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de
a se reagrava. [
Pr.:
re-a-] –
V. reagrava.reagravare (Dicționar de neologisme, 1986)REAGRAVÁRE s.f. Faptul de a se reagrava. [<
reagrava].
reagravare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reagraváre (re-a-gra-) s. f.,
g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắrireagravare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de
a se reagrava. [
Pr.: re-a-] —
V. reagrava.