reactivitate - explicat in DEX

reactivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.

reactivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
REACTIVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. 2. Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ Proprietate a unui organism de a reacționa. [Cf. fr. réactivité].

reactivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REACTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. 2. mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. 3. capacitate a unei particule materiale de a participa la o reacție chimică. 4. capacitate a organismului de a reacționa la stimuli din mediul intern sau extern. (< fr. réactivité)

reactivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reactivitáte (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivitắții

reactivitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REACTIVITÁTE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (FIZ.) Mărime ce caracterizează funcționarea unui reactor nuclear; are valoare nulă pentru regimul critic de funcționare, este pozitivă pentru regimul de intensificare a reacției de fisiune și negativă pentru regimul de încetinire a reacției. 2. (CHIM.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau al unui radical de a participa la o reacție chimică. 3. (BIOL.) Proprietate a unui organism de a răspunde într-un mod determinat la excitanții mediului. Particularitățile r. sunt determinate de caracterele ereditare și de cele dobândite în cursul dezvoltării individuale. R. patologică se caracterizează prin răspunsuri inadecvate, diferite cantitativ sau calitativ de cele normale (ex. hipersensibilitate, alergie, anafilaxie).

reactivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] — Din fr. réactivité.