reactiv - explicat in DEX

reactiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

reactiv (Dicționar de neologisme, 1986)
REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].

reactiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)

reactiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună.

reactiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reactív¹ (re-ac-) adj. m., pl. reactívi; f. reactívă, pl. reactíve

reactiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactiv (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REACTÍV, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. 1. Adj. (FIZ.) Referitor la reactanță (ex. curentul r); (despre elemente de circuit, ca bobine, condensatoare etc.) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică (v. putere r.). 2. S. m. (CHIM.) a) Substanțe chimice (săruri, acizi, baze, substanțe organice) care se folosesc în analiza chimică sau la transformarea altor substanțe. Se utilizează fie în stare solidă, fie sub formă de soluție. b) Substanțe chimice care, în anumite condiții de (pH, temperatură etc.) dau reacții specifice (de precipitare, de culoare etc.) cu un anumit ion. Se folosesc în chimia analitică atât pentru identificarea, cât și pentru dozarea ionilor. 3. (METAL.) Reactiv metalografic, soluție alcoolică sau apoasă, conținând substanțe cu acțiune acidă sau bazică, folosită în metalografie pentru a pune în evidență structura metalelor și a aliajelor. Pentru oțeluri și fonte se folosește soluție alcoolică cu 4% acid pieric sau 2% acid azotic; pentru cupru și aliajele sale, soluție apoasă de clorură cuprică amoniacală etc.

reactiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reactiv a. care produce o reacțiune. ║ n. substanță ce permite analizei chimice de a recunoaște natura unui corp.

reactiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] — Din fr. réactif.