raĭ - explicat in DEX

rai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RAI¹ s. n. Loc plin de încântare și de fericire unde, potrivit credințelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer² (3). ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.

rai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RAI², raiuri, s. n. (Mar.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec.

rai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rái (ráiuri), s. n. – 1. Paradis. – 2. Colac ce se dă de pomană la înmormîntări. – Megl. rai. Sl. (bg., sb., ceh., pol., rus.) raj (Miklosich, Slaw. Elem., 42).

raĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
raĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. rus. raĭ, sîrb. pol. raj). Paradis. Fig. Loc încîntător. S´a dus la raĭ (Ironic), a murit. Gură de raĭ, deschidere spre un loc șeș [!] cu pășune.

rai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!rai (paradis, roată) s. n., pl. ráiuri

rai (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RAI (presc. de la Radiotelevisione Italiana), societate pe acțiuni de interes național care gestionează serviciile de radioteleviziune (radiofonia TV – din 1954, și rețeaua de difuzare). Înființată în 1924, la Roma, sub denumirea de URI, și-a schimbat de mai multe ori denumirea.

rai (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RAI, San’yô (1781-1832), istoric și poet japonez. Autor al „Istoriei neoficiale a Japoniei”, operă reprezentativă pentru istoriografia sec. 19, care a cunoscut numeroase ediții. A anticipat căderea șogunatului Tokugawa.

rai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RAI¹, raiuri, s. n. 1. Paradis, eden. 2. Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. — Din sl. raj.

rai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RAI², raiuri, s. n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. — Et. nec.