ras (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊
Expr. (
Fam.)
C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă.
2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare.
3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial.
Zboară ras cu pământul. 4. Plin până la marginea de sus, foarte plin. –
V. rade.