râvnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie.
2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din
râvni (derivat regresiv).