râvnă - explicat in DEX

râvnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

râvnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rấvnă s. f., g.-d. art. rấvnei; pl. rấvne

râvnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
râvnă f. ardoare, zel. [Slav RĬVĬNŬ, zelos].

râvnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. — Din râvni (derivat regresiv).