rațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȚIÚNE, (
2, 3)
rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor;
p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente.
2. Temei, motiv, justificare. ◊
Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊
Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru).
3. (
Mat.) Rație (
2). [
Pr.:
-ți-u-] – Din
lat. ratio, -onis.