răsturnător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTURNĂTÓR, -OÁRE, răsturnători, -oare, s. f.,
s. n. 1. S. f. (
Reg.) Cormană.
2. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. –
Răsturna +
suf. -ător.