răsturnător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTURNĂTÓR, -OÁRE, răsturnători, -oare, s. f.,
s. n. 1. S. f. (
Reg.) Cormană.
2. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. –
Răsturna +
suf. -ător.răsturnător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsturnătór1 (
înv.)
adj. m., (persoană)
s. m.,
pl. răsturnătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. răsturnătoárerăsturnător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsturnătór2 (dispozitiv)
s. n.,
pl. răsturnătoárerăsturnător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsturnător a. care răstoarnă:
de Domni dibaciu răsturnător AL.
răsturnător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSTURNĂTÓR, -OÁRE, răsturnători, -oare, adj.,
s. m.,
s. f.,
s. n. 1. Adj.,
s. m. (Persoană) care schimbă, care răstoarnă o situație, o stare de lucruri.
2. S. f. (
Reg.) Cormană.
3. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. —
Răsturna +
suf. -
ător.