răstălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul.
2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. –
Răs- +
tălmăci.