rast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAST s. n. (
Pop.) Inflamație a splinei. – Din
sl. rastŭ.rast (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rast (-turi), s. n. – Inflamație a splinei.
Sl. rastŭ (Tiktin),
cf. mag. rászt (Cihac, II, 523; Gáldi,
Dict., 154),
săs. rast (Borcea 204). –
Der. răstos, adj. (
Trans., bolnav de rast).
rast (Dicționaru limbii românești, 1939)rast n., pl.
urĭ (vsl.
rastŭ, sîrb.
rast, ung.
rászt).
Est. Unflarea [!] splineĭ, splinare (la vite orĭ la oamenĭ). Pîntece mare (Șez. 37, 43). V.
răstos, spînz.rast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rast (
pop.)
s. n.rast (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RAST, com. în
jud. Dolj, situată în lunca și pe terasele de pe
stg. Dunării, la granița cu Bulgaria; 3.658
loc. (2005). Vestigii neolitice (
milen. 4
î. Hr.) reprezentate prin statuete antropomorfe din lut ars, cu brațe în cruce, decorate cu motive geometrice. În satul
R., menționat documentar în 1535, se află biserica cu dublu hram
Sf. Nicolae și
Sf. Parascheva (1844), cu picturi murale interioare originare.
rast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rast n. Mold. splină mare, umflătură mare a pântecelui (mai ales la copii) în urma frigurilor:
pătimesc de rast AL. [Ung. RÁSZT].
rast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAST s. n. (
Pop.) Inflamație a splinei. — Din
sl. rastŭ.