rasoleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RASOLEÁLĂ, rasoleli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a rasoli; treabă făcută superficial, de mântuială. –
Rasoli +
suf. -eală.rasoleală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rasoleală, rasoleli s. f. v.
rasolrasoleală (Dicționaru limbii românești, 1939)rasoleálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a rasoli. În est
ros-.rasoleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rasoleálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. rasolélii; pl. rasolélirasoleală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rasoleală f. spoeală.
rasoleală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RASOLEÁLĂ, rasoleli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a rasoli; treabă făcută superficial, de mântuială. —
Rasoli +
suf. -eală.