rasol - explicat in DEX

rasol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RASÓL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl. și: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.

rasol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rasól (rasóluri), s. n. – 1. Un anumit tip de carne, carne fiartă. – 2. Fel de mîncare de carne, de pește sau de legume fierte. – 3. Mîncare prost gătită, mîncare sau lucru de mîntuială. – Megl. răsol. Sl. razsolŭ „saramură” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 308; Conev 87; Graur, BL, VI, 169), cf. bg., slov. raszol. – Der. rasoli, vb. (a găti prost; a face un lucru de mîntuială); rasoleală, s. f. (mîncare prost gătită; tencuială).

rasol (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
rasol, rasoluri s. n. treabă făcută superficial, de mântuială

rasol (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rasól (vest) și răsól (est) n., pl. urĭ și oale (bg. rus. rasol, razsol, moare, saramură, d. vsl. solĭ, sare, V. solniță). Carne orĭ pește fert [!]: supa și rasolu. A da rasol un lucru, a-l termina răpede [!] și prost. Nord răsol). Răciturĭ. Rar. Legume ferte [!].

rasol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rasól s. n., pl. rasóluri

rasol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rasol n. 1. carne fiartă pentru prepararea supei, pește fiert; 2. spoeală: a da rasol unui zid [Bulg. RASOL, carne de bou].

rasol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RASÓL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de came de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl.: și (pop.) rasoale] — Din bg. raszol, sb. rasola, rus. rassol.