răscol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSCÓL, răscoale, s. n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ◊
Expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi.
2. Ispol.
II. (
Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea
stânii, pe fiecare proprietar în parte. ♦ (
Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile. – Din
sl. raskolŭ.