rașcheta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I.
Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (
1).
2. A netezi cu rașcheta (
2) o tencuială.
3. A rade parchetul cu rașcheta (
4), pentru a-l curăța. – Din
rașchetă.