rașcheta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I.
Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (
1).
2. A netezi cu rașcheta (
2) o tencuială.
3. A rade parchetul cu rașcheta (
4), pentru a-l curăța. – Din
rașchetă.rașcheta (Dicționar de neologisme, 1986)RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [<
rașchetă].
rașcheta (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)
rașcheta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (
pe cineva).
2. (
pol.) a-i proba (
unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat.
3. a prinde, a aresta, a închide.
II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.
rașcheta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rașchetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rașcheteázărașcheta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I.
Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (
1).
2. A netezi cu rașcheta (
2) o tencuială.
3. A rade parchetul cu rașcheta (
4), pentru a-l curăța. — Din
rașchetă.