rariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri.
2. (La
pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [
Var.:
ráliță s. f.] – Din
bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de
rar).rariță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ráriță (rárițe), s. f. –
1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. –
2. Constelația Orion. –
Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29),
cf. sb.,
cr.,
slov.
ralica din
ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu
rar. Numele constelației este de asemenea
sl.,
cf. Miklosich,
Lexicon, 783. –
Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).
rariță (Dicționaru limbii românești, 1939)ráriță, V.
raliță.rariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ráriță (unealtă)
s. f.,
g.-d. art. ráriței; pl. rárițerariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rariță f.
1. plug fără rotile cu două cormene (servind la învelirea cuiburilor cu porumb);
2. constelațiunea lui Siriu:
rarițele și luceafărul de ziua CR. [Serb. RALIȚA, plug mic].
rariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri.
2. (La
pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [
Var.:
ráliță s. f.] — Din
bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de
rar).