rarifica(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RARIFICÁ,rarífic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. – Cf. rar, rarefia.
rarifica(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rarificá(a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rarífică
rarifica(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RARIFICÁ, rarific, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. — Cf. r a r, r a r e f i a.