răpune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPÚNE, răpún, vb. III.
Tranz. (
Pop.) A ucide, a omorî. ♦
Refl. A-și pierde viața. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦
Fig. A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [
Perf. s. răpusei, part. răpus] –
Lat. reponere.