raptus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁPTUS s. n. (
Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din
fr.,
lat. raptus.raptus (Dicționar de neologisme, 1986)RÁPTUS s.n. (
Med.) Tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat.
raptus].
raptus (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÁPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat.
raptus)
raptus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ráptus (tulburare mintală)
s. n.raptus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÁPTUS (‹
fr.,
lat.)
s. n. Acces brutal și irezistibil de furie, care apare în unele boli mintale (epilepsie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă) și îl împinge pe subiect la o acțiune cu consecințe uneori tragice; poate avea urmări dramatice pentru bolnav (
ex. sinuciderea) sau pentru cei din jur (
ex. crimă).
raptus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÁPTUS s. n. (
Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. — Din
fr.,
lat. raptus.