rapt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane.
2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din
fr. rapt, lat. raptus.rapt (Dicționar de neologisme, 1986)RAPT s.n. 1. (
Rar) Răpire (a unei persoane).
2. Jaf, hoție. [Pl.
-turi. / < fr.
rapt, cf. lat.
raptus].
rapt (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAPT s. n. 1. răpire (a unei persoane). 2. jaf, hoție. (< fr.
rapt, lat.
raptus)
rapt (Dicționaru limbii românești, 1939)*rapt n., pl.
urĭ (lat.
raptus).
Jur. Răpirea uneĭ femeĭ pin [!] violență saŭ ademenire.
rapt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rapt (răpire)
s. n.,
pl. rápturirapt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane.
2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. — Din
fr. rapt, lat. raptus.