raportor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care face un raport (
II 1).
2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din
fr. rapporteur.raportor (Dicționar de neologisme, 1986)RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr.
rapporteur].
raportor (Dicționar de neologisme, 1986)RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr.
rapporteur].
raportor (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAPORTÓR, -OÁRE I.
s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr.
rapporteur)
raportor (Dicționaru limbii românești, 1939)*raportór, -oáre adj. (fr.
rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unuĭ proces, uneĭ afacerĭ, să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile uneĭ comisiunĭ parlamentare ș. a.:
raportoru general al bugetuluĭ. S. n., pl.
oare. Geom. Semicerc saŭ cerc întreg împărțit p. a raporta saŭ a măsura unghĭurile.
raportor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raportór1 (persoană)
s. m.,
pl. raportóriraportor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raportór2 (instrument)
s. n.,
pl. raportoáreraportor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)raportor m. cel însărcinat cu facerea unui raport. ║ n. instrument geometric, semicerc de măsurat unghiuri.
raportor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și
f.,
s. n. 1. S. m. și
f. Persoană care face un raport (
II 1).
2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, — Din
fr. rapporteur.