raportare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAPORTÁRE, raportări, s. f. Faptul de
a (se) raporta. –
V. raporta.raportare (Dicționar de neologisme, 1986)RAPORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) raporta și rezultatul ei. [<
raporta].
raportare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raportáre s. f.,
g.-d. art. raportắrii; pl. raportắriraportare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAPORTÁRE, raportări, s. f. Faptul de
a (se) raporta. —
V. raporta.