ranchiună - explicat in DEX

ranchiună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.

ranchiună (Dicționar de neologisme, 1986)
RANCHIÚNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune].

ranchiună (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RANCHIÚNĂ s. f. ură ascunsă și dorință de răzbunare; pică. (< fr. rancune)

ranchiună (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ranchiúnă (-chiu-) s. f., g.-d. art. ranchiúnei; pl. ranchiúne

ranchiună (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. — Din fr. rancune.