ranchiunos - explicat in DEX

ranchiunos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RANCHIUNÓS, -OÁSĂ, ranchiunoși, -oase, adj. Care poartă ranchiună, care ține dușmănie; răzbunător, dușmănos. – Din fr. rancuneux.

ranchiunos (Dicționar de neologisme, 1986)
RANCHIUNÓS, -OÁSĂ adj. Care poartă ranchiună; răzbunător. [Pron. -chiu-. / cf. fr. rancuneux].

ranchiunos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RANCHÍUNÓS, -OÁSĂ adj. care poartă ranchiună: vindicativ. (< fr. rancuneux)

ranchiunos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ranchiunós (-chiu-) adj. m., pl. ranchiunóși; f. ranchiunoásă, pl. ranchiunoáse

ranchiunos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RANCHIUNÓS, -OÁSĂ, ranchiunoși, -oase, adj. Care poartă ranchiună, care ține dușmănie; răzbunător, dușmănos. — Din fr. rancuneux.