ramolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). –
V. ramoli.ramolit (Dicționar de neologisme, 1986)RAMOLÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrâneții). [<
ramoli].
ramolit (Dicționaru limbii românești, 1939)*ramolít, -ă adj. (fr.
ramolli). Cu mintea slăbită, tîmpit:
ramolit de beție. V.
izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit.ramolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ramolít adj. m.,
s. m.,
pl. ramolíți; adj. f.,
s. f. ramolítă, pl. ramolíteramolit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr.
ramolli).
ramolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de ramolisment. —
V. ramoli.