ramificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de
a se ramifica. –
V. ramifica.ramificare (Dicționar de neologisme, 1986)RAMIFICÁRE s.f. Faptul de a se ramifica; ramificație. [<
ramifica].
ramificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ramificáre s. f.,
g.-d. art. ramificắrii; pl. ramificắriramificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de
a se ramifica. —
V. ramifica.