ramifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAMIFICÁ, pers. 3
ramífică, vb. I.
Refl. (Despre arbore, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din
lat. ramificare, fr. ramifier.ramifica (Dicționar de neologisme, 1986)RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3
ramífică. / cf. it.
ramificare, fr.
ramifier].
ramifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat.
ramificare, fr.
ramifier)
ramifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ramificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ramíficăramifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAMIFICÁ, pers. 3
ramifică, vb. I.
Refl. (Despre arbori, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. —
Din lat. ramificare, fr. ramifier.ramificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ramificà v. a se divide în ramuri (arbori, nervi;
fig. științe).