raionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAIONÁRE, raionări, s. f. Acțiunea de
a raiona și rezultatul ei. [
Pr.:
ra-io-] –
V. raiona.raionare (Dicționar de neologisme, 1986)RAIONÁRE s.f. Acțiunea de a raiona și rezultatul ei. [Pron.
ra-io-. / <
raiona].
raionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raionáre (-io-) s. f.,
g.-d. art. raionắrii; pl. raionắriraionare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RAIONÁRE (‹
raion)
s. f. 1. Operație de împărțire administrativ-teritorială pe raioane (
1).
2. (
PEDOL.)
R. pedologică = delimitare a unităților teritoriale cu însușiri pedologice relativ unitare, rezultate în urma unui proces specific de geneză și de evoluție a solurilor; zonare
(2).raionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAIONÁRE, raionări, s. f. Acțiunea de
a raiona și rezultatul ei. [
Pr.:
ra-io-] —
V. raiona.