rahagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAHAGÍU, rahagii, s. m. (
Înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat. [
Var.:
rahatgíu s. m.] –
Rahat +
suf. -giu.rahagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rahagíu (
înv.)
s. m.,
art. rahagíul; pl. rahagíi, art. rahagíii (-gi-ii)rahagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rahagiu m. vânzător de rahat. [Formațiune analogică].
rahagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAHAGÍU, (
1)
rahagii, s. m. (
înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat. [
Var.:
rahatgíu s. m.] —
Rahat +
suf. -
giu.rahagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)rahagíŭ n. (din
*rahatgiŭ). Fabricant orĭ vînzător de rahat.