rahat - explicat in DEX

rahat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RAHÁT, rahaturi, s. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță – Din tc. rahat[lokum].

rahat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rahát (raháturi), s. n. – 1. (Înv.) Confort, huzur, tihnă, îndestulare. – 2. Preparat dulce oriental pe bază de sirop de zahăr amestecat cu puțină făină. – 3. (Vulgar) Murdărie, fecale. – Mr. rihate „tihnă”. Tc. (arab.) rahat (Roesler 601; Șeineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ραχάτι, bg., sb. rahat. Cu sensul 2, în locul tc. rahat-lokum; sensul 3 este m. – Der. rahagiu, s. m. (vînzător de rahat); rahagerie, s. f. (cofetărie).

rahat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
rahat (vulg.) I. s. n. pl. rahaturi 1. lucru sau persoană de nimic / fără valoare 2. materie fecală II. interj. exprimă nemulțumirea, enervarea

rahat (Dicționaru limbii românești, 1939)
rahát n., pl. urĭ (turc. rahat, d. ar. rahat, liniște, comoditate, confort; ngr. raháti, bg. sîrb. rahat). Vechĭ. Huzur, liniște, repaus: ședea cu tot rahatu, trăĭa bine și în rahat. Azĭ (prescurtat din turc. rahat-lokúm, d. a. raháti-hulkum, deliciile gîtlejuluĭ). Un fel de pastă translúcidă gălbuĭe făcută din sirop de zahăr amestecat cu puțină făină orĭ scrobeală, la care se poate adăuga vanilie și fisticĭ orĭ nucĭ și care se întărește pin [!] coacere, și pe urmă se taĭe în bucățele lungărețe (paralelipipedice) și se mănîncă. (Se poate colora și în roș cu sirop de trandafirĭ). Bucățică de rahat: doŭă rahaturĭ. – Rahat renumit e cel din insula grecească Syra și cel de Bella Vista (o foastă [!] cofetărie din Galațĭ). – Rar și locúm saŭ lucúm, pl. urĭ.

rahat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*rahát¹ (excrement) (fam.) s. m., pl. raháți

rahat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rahát² (produs de cofetărie) s. n., (lucruri fără importanță) (fam.) pl. raháturi

rahat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rahat n. pastă din zahăr, făină, migdale și must de poame, cu fisticuri și vanilie: rahat de Belavista, de Syra. [Scurtat din rahatlocum].

rahat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RAHÁT, (1) rahaturi, s. n., (2) rahați, s. m. 1. S. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță. 2. (Fam.) Excrement. — Din tc. rahat[lokum].